Astmul bronșic este o boală caracterizată prin reducerea generalizată, variabilă și reversibilă, a calibrului bronhiilor, cu crize paroxistice de dispnee expiratorie și raluri sibilante.

Dispneea paroxistică este consecința a trei factori, care induc bronhostenoza: edemul mucoasei bronșicehipersecreția și spasmul. Primele componente sunt fixe, ultima – labilă.

Astmul bronșic este un sindrom, care durează toată viața, cu evoluție îndelungată, discontinuă. Are substrat alergic, intervenind două elemente: un factor general (terenul atopic) și un factor local (sensibilitate bronșică).

Primul factor esențial este terenul atopic (alergic), de obicei predispus ereditar. Terenul atopic presupune o reactivitate deosebită la alergene (polen, praf de cameră, păr, alergene alimentare, medicamentoase etc). La contactul cu alergenul, se declanșează reacția alergică și apariția crizei de astm.

Al doilea factor esențial pentru astm este hipersensibilitatea bronșică față de doze minime de mediatori chimici, incapabili la individul normal să provoace o criză de astm. Criza de astm apare mai ales noaptea, când domină tonusul vagal.

 

Sursă articol și foto: Paginadenursing.ro