Un grup de cercetători din Canada, a transformat grupa sanguină a plămânilor primiți de la donatori cu scopul de a crea organe ”universale”.

Grupa sanguină influențează timpul de așteptare pentru transplant. Fiecare persoană are o anumită grupă de sânge, care este determinată de genele pe care le moștenește de la părinți. Identificarea grupei sanguine se realizează analizând antigenele și anticorpii prezenți în sânge.

Grupele de sânge sunt:

  • Grupa sanguină A – posedă antigene A pe globulele roșii, cu anticorpi anti-B în plasmă
  • Grupa sanguină B – posedă antigeni B pe globulele roșii, cu anticorpi anti-A în plasmă
  • Grupa sanguină O – nu posedă antigeni, cu anticorpi anti-A și anti-B în plasmă
  • Grupa sanguină AB – posedă atât antigene A cât și B și nu au în plasmă nici anticorpi anti-A, nici anti-B

De asemenea, antigenele A și B se găsesc pe suprafața vaselor de sânge din organe, ceea ce înseamnă că grupa de sânge determină cui poți dona și de la cine poți primi un transplant. Printre alte teste, determinarea grupei de sânge este un pas cheie pentru „potrivirea” unui organ donat cu un potențial receptor. Dacă o persoană posedă anticorpi anti-A și anti-B în fluxul sanguin, cum ar fi grupa de sânge O, poate primi doar un organ de la un donator care are grupa de sânge O, altfel, organul ar fi probabil respins.

”Pentru fiecare candidat de pe listele de așteptare pentru transplant, compatibilitatea grupei de sânge este unul dintre criteriile cheie luat în considerare atunci când se potrivește un organ donat. Grupul de donatori pentru fiecare pacient diferă în funcție de grupa sanguină, ceea ce duce la timpi de așteptare mai mari și rate crescute de deces”, a declarat dr. Marcelo Cypel, profesor de chirurgie la Universitatea din Toronto.

În ultimii ani, un număr tot mai mare de cercetări a explorat posibilitatea generării de „organe universale de tip O”, care ar depăși problema alocării organelor în funcție de grupa sanguină, reducând timpii de așteptare pentru pacienții aflați pe lista de transplant. Într-un nou studiu publicat în Science Translational Medicine, echipa de cercetare este cu un pas mai aproape de realiza acest lucru. În cadrul unui experiment ei au demonstrat că este posibil să schimbe grupa de sânge a plămânilor proveniți de la donatori.

Organele ”universale”

Cercetarea s-a bazat pe lucrările anterioare conduse de profesorul Stephen Withers, un biochimist de la Universitatea British Columbia, care a identificat un grup de enzime capabile să curețe antigenele.”Enzimele care îndepărtează antigenul A au fost descoperite folosind tehnica screening-ului metagenomic. Acest grup de enzime pe care le-am găsit în intestinul uman pot elimina zaharurile din antigenele A și B de pe celulele roșii din sânge, transformându-le în celule universale de tip O”, afirmă prof. Stephen Withers.

„În acest caz, am găsit niște enzime care au fost de departe cele mai active dintre toate cele pe care le-am testat. Apoi am testat aceste enzime pe globule roșii (RBC) și am constatat că funcționează extrem de bine și le convertesc eficient în eritrocite de tip O. Urmărim potențialul acestei abordări pentru extinderea aprovizionării cu sânge”, completează profesorul.

Utilizarea sistemului EVLP (perfuzie pulmonară ex vivo) și a enzimelor pentru a trata plămânii primiți de la donatori

În laborator, cercetătorii au obținut plămâni de la donatori (grupa sanguină A), care au fost considerați incompatibili pentru transplant. „Plămânii ex vivo utilizați în acest experiment sunt plămâni de la donatori care au fost considerați nepotriviți pentru transplant și au acceptat să fie incluși în cercetare. Vârsta și sexul donatorilor se încadrează între 28 și 78 de ani.”

Cercetătorii au folosit un sistem dezvoltat în Toronto, cunoscut sub numele de perfuzie pulmonară ex vivo sau EVLP. Platforma EVLP poate pompa fluide prin organe, menținându-le la temperatura corpului, astfel încât să poată fi modificate înainte de transplant.

Plămânii donatorilor au fost plasați în circuitul EVLP. Un plămân, din fiecare pereche utilizată, a fost tratat cu enzime pentru a scinda antigenele, în timp ce celălalt plămân – obținut de la același donator – nu a fost tratat.

Cercetătorii au adăugat apoi sânge de tip O în circuit, care, în circumstanțe normale, ar duce la respingerea organului. Echipa a descoperit că plămânii tratați cu enzima respectivă au tolerat bine sângele de tip O, în timp ce plămânii netratați au început să prezinte semne biologice de respingere.

Este important de remarcat faptul că folosirea metodei ex vivo în studiu, împiedică echipa de cercetare să obțină o imagine completă a modului în care plămânii modificați ar putea fi afectați de sistemul imunitar in vivo, așa cum s-ar putea întâmpla în cazul unui pacient transplantat.

Următorul pas – studiul clinic

Pe baza succesului obținut, echipa de cercetare planifică acum realizare unui studiu clinic de siguranță, deși nu poate împărtăși mai multe informații în această etapă. Cypel subliniază că, în timp ce acest studiu a fost realizat pe plămâni, sunt în curs de desfășurare și studii asupra altor organe solide.

Transplanturile pot fi costisitoare pentru sistemele de sănătate și pacienți: „Acest tratament poate adăuga costuri privind transplantul. Cu toate acestea scade costurile privind spitalizarea pacienților și cele privind îngrijirea pacientului în stare critică, care așteaptă un donator”, a concluzionat dr. Aizhou Wang, unul dintre cercetătorii studiului.

 

Articol preluat și tradus de pe TechnologyNetworks.com