Potrivit Centrului Național de Informații Biotehnice (NCBI) și Institutului Național (NIH), din SUA, aproape 40% dintre pacienții cu COVID-19 suferă de infecții pulmonare grave. Dintre aceștia, aproximativ 20% dintre pacienți ajung să aibă fibroză pulmonară, deteriorarea plămânilor fiind permanentă.

Dr. Sandeep Pargi, pneumolog și specialist în medicină internă la Aster Mankhool, Dubai, a declarat: „COVID-19 afectează plămânii și sistemul respirator, iar în cazurile severe, cei cu pneumonie sau sindrom de detresă respiratorie acută (SDRA) pot avea leziuni permanente la plămâni, cum este fibroza țesutului pulmonar. Când pacienții dezvoltă furtuna de citokine, țesutul pulmonar este deteriorat și apare fibroza, care în cazuri extreme, este o leziune ireversibilă și permanentă. ”

Cine poate dezvolta fibroză pulmonară idiopatică

„Dacă infecția COVID-19 este severă, afectează plămânii și declanșează inflamații extinse, atunci poate provoca leziuni care duc la  fibroză și cicatrici. De obicei, acest lucru se întâmplă la pacienții care nu au putut fi internați în secția de terapie intensivă pentru a fi ventilați mecanic. De asemenea, sunt incluse și persoanele în vârstă și supraponderale, care sunt mai expuse acestui risc. Majoritatea pacienților își vor reveni cu o funcție pulmonară bună, dar aceștia ar trebui să consulte medicul cu privire la starea lor pentru a evita leziunile pulmonare permanente”, declară dr. John Costello, de la Mayo Clinic Healthcare din Londra.

Ce este fibroza pulmonară idiopatică

„Fibroza pulmonară este o boală rară și progresivă, care face ca țesuturile plămânilor să se cicatriceze și să se îngroașe în timp, fapt ce îngreunează respirația. Odată cu deteriorarea și cicatrizarea țesutului, oxigenarea organismului se realizează mai greu. Fibroza pulmonară apare în mai multe tipuri de boli pulmonare interstițiale”, explică Profesorul Dr. Mohammed Meshref, Director Medical Regional, Boehringer Ingelheim în Orientul Mijlociu, Turcia și Africa.

Acesta explică:”Termenul interstițial înseamnă că boala afectează interstițiul sau rețeaua de țesut care susține sacii alveolari. Unele tipuri de fibroză pulmonară pot fi ereditare, dar există și anumiți factori de risc precum vârsta, fumatul și poluarea.

Prevalența fibrozei pulmonare

FPI este considerată o boală rară care afectează între 13 și 20 de persoane din 100.000 de oameni din întreaga lume, fapt ce face dificil procesul de stabilire a persoanelor susceptibile. Rata de incidență a fibrozei pulmonare este în creștere la nivel global.

”Chiar dacă fibroza pulmonară afectează în primul rând pacienții cu vârsta de 50 de ani sau peste, studiile recente au constatat că prevalența fibrozei pulmonare idiopatice la adulții cu vârsta cuprinsă între 35 și 44 de ani este de 2,7 la 100.000 de persoane, ceea ce înseamnă că este posibil ca adulții tineri să dezvolte această afecțiune”, declară dr. Pargi.

Este fibroza pulmonară idiopatică o boală fatală 

Ratele de mortalitate la pacienții cu FPI cresc odată cu vârsta și sunt mai ridicate la bărbați decât la femei. Speranța medie de viață a pacienților cu FPI variază de la trei la cinci ani după diagnostic; cu toate acestea, acest lucru depinde de diverși factori, cum ar fi afecțiunile medicale existente și vârsta. Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) poate afecta prognosticul. La nivel global, ratele de mortalitate estimate sunt de 64,3 decese la un  milion pentru bărbați și 58,4 decese la un milion pentru femei.

Pneumonia și fibroza pulmonară

Dr. Costello explică diferența dintre cele două afecțiuni: „Pneumonia tinde să se prezinte ca o boală toxică, cu febră, frisoane, tuse și dificultăți de respirație, în timp ce fibroza pulmonară este mai înșelătoare, cu dificultăți crescute de respirație și tuse pe o perioadă mai lungă de timp. Pneumonia severă poate duce la un anumit grad de fibroză pulmonară. În mod clar, pneumonia bacteriană poate fi tratată cu antibiotice și vindecată, în timp ce fibroza este mult mai dificil de tratat, mai ales atunci când este avansată. Există câteva tratamente medicamentoase noi, care sunt disponibile la centrele specializate, dar în cazurile grave, poate fi necesar transplantul pulmonar.”

Factori de risc

Afecțiunea pulmonară poate fi declanșată de factori de risc, cum ar fi: expunerea la poluanți pentru o lungă perioadă de timp, vârsta înaintată, dezvoltarea infecțiilor autoimune sau virale și expunerea la radiații și chimioterapie. Foarte rar fibroza pulmonară poate fi genetică.

”Cercetările arată că persoanele cu boli pulmonare cronice, cum ar fi fibroza pulmonară, prezintă un risc  mai mare de a dezvolta forme severe de COVID-19. Mai mult, este una dintre posibilele consecințe ale pneumoniei COVID-19. În cazul SDRA, între 15 și 30%  dintre cei spitalizați cu COVID-19 continuă să dezvolte sindromul de detresă respiratorie acută asociat cu COVID-19 (CARDS)”, relatează dr. Meshref.

Formele fibrozei pulmonare

În funție de progresia bolii există patru forme: ușoară, moderată, severă și foarte severă.

Progresia poate fi determinată de severitatea simptomelor și de capacitatea plămânilor. Pe măsură ce boala progresează spre stadiile severe, pacientul își pierde capacitatea pulmonară și este posibil să nu poată respira fără asistență mecanică. Cu cât boala este diagnosticată mai devreme, cu atât sunt mai mari șansele de a îmbunătăți calitatea vieții prin medicație și reabilitare pulmonară. Opțiunile de tratament în timpul etapelor inițiale pot încetini temporar dezvoltarea simptomelor, în timp ce terapia cu oxigen și reabilitarea pulmonară pot îmbunătăți eficiența pulmonară.

Când este necesar transplantul pulmonar

Pacienții cu fibroză pulmonară idiopatică ar putea fi eligibili pentru transplant pulmonar. În transplantul pulmonar, unul sau ambii plămâni deteriorați sunt înlocuiți cu plămâni de la un donator.

Dr. Meshref, afirmă: „De asemenea, poate fi luat în considerare transplantul pulmonar, dacă boala se agravează rapid. Poate fi recomandat pacienților cu șanse scăzute de supraviețuire în următorii doi ani, celor cu șanse mari de supraviețuire după cel puțin 90 de zile de la intervenție și pacienților cu probabilitate mare de supraviețuire la cinci ani după transplantul realizat pentru orice altă afecțiune medicală. ”

”Deoarece transplantul este o procedură complexă, pacienții sunt evaluați individual pe baza ratei de supraviețuire. După un transplant pulmonar, pacienții trebuie să ia anumite medicamente pentru tot restul vieții. Transplantul pulmonar necesită o analiză și o evaluare atentă înainte de a opta pentru această procedură”, completează medicul.

Afectarea pulmonară cauzată de FPI este de obicei ireversibilă, fiind o boală pe care pacientul o are toată viața. Studiile recente au descoperit anumite tratamente pentru a reduce impactul asupra funcției pulmonare. Diagnosticul precoce și tratamentul rămân cruciale pentru îmbunătățirea funcției pulmonare.

 

 

Articol preluat și tradus de pe www.gulfnews.com