Astmul se poate agrava brusc oricând, fără simptome specifice și fără legătură cu severitatea anterioară a bolii. Obstrucția bronșică în timpul unui atac acut poate avansa încet, sau foarte rapid până chiar la grad de severitate care amenință viața.

Obstrucția căilor respiratorii este măsrată cu ajutorul testelor funcționale pulmonare. Cel mai important test este cel de spirometrie, care măsoară forța volumului expirat într-o secundă, capacitatea vitală forțată și parametrii Tiffeneau. Valorile de funcționare pulmonară normală nu exclud boala, dacă acești parametri au fost obținuți într-un interval fără simptome. Evaluarea diagnosticării de bază a astmului bronșic se face după:

Istoric:

  • apariția subită a simptomelor, adesea noaptea sau la primele ore ale dimineții, sub formă de respirație scurtă, tuse productivă sau neproductivă, mai ales după expunerea la alergeni, după exercițiul fizic (așa numitele exerciții de inducere a astmului), în timpul infecțiilor respiratorii superioare, la expunerea la frig, fum sau praf.
  • variații sezoniere ale simptomelor (în funcție de cantitatea de polen)
  • istoric familial pozitiv (alergii, astm)
  • precipitarea simptomelor astmatice în mediul pacientului acasă, la muncă, în timpul liber.

Simptome: intermitente și variabile (pot și lipsi în cazurile puțin severe, sau în intervalele fără simptome)

  • respirație scurtă, sacadată
  • șuierat la expirație
  • senzație de presiune în piept
  • tuse

Rezultate ale examinării fizice:

  • raluri, șuierături
  • fază de expirație prelungită
  • tahipnee
  • ortopnee
  • contracții toracice