Se face, în mod tipic, în baza evaluării clinice și a epidemiologiei locale. Pentru pacient, dagnosticarea sindromului este suficientă, în mod normal. Identificarea patogenului specific este araeori necesară, în cazurile în care este important pentru managementul bolii, sau în cazurile de suprveghere epidemiologică (în identificarea și determinarea unei răspândiri).

Identificarea patogenului poate fi importantă în cazurile rare în care se urmărește o anumită terapie antivirală. În mod curent, aceste situații sunt limitate la gripe timpurii sau grave, la infecții virale ale pacienților cu deficiențe imunitare, sau în cazurile în care este necesară identificarea și stoparea unor epidemii.

Există teste antigen rapide pentru diagnosticarea gripei, însă acuratețea lor este redusă față de  testele de laborator. Testele de tip PCR, care detectează patogenii virali sunt mai precise decât testele rapide și sunt preferate în scopuri clinice. Cultura celulară sau testele serologice durează mai mult c testele PCR, dar sunt mai eficiente în supravegherea epidemiologică.

Tratarea virozelor

În general, tratarea infecțiilor virale respiratorii înseamnă sprijin. Medicamentele antibactwriene sunt ineficiente în cazul virusurilor, iar profilaxia împotriva infecțiilor bacteriene secundare nu este recomandată. Antibioticele ar tebui administrate doar în cazurile de apariție a infecțiilor bacteriene.

Aspirina nu ar trebui administrată pacienților sub 18 ani, cu infecții respiratorii, pentru că există riscul ca aceștia să dezvolte sindromul Reye. Unii pacienți continuă să tușească săptămâni bune după vindecarea unei infecții a căilor respiratorii superioare. Simptomele se pot ameliora cu ajutorul bronhodilatatoarelor sau a corticosteroizilor.

În unele cazuri și medicamentele antivirale pot fi utile.