Insuficiența respiratorie poate fi definită, în general, ca deficiența de schimb a gazelor respiratorii între aerul ambiental și sângele care circulă.

Deși cauzele sunt diverse, trei categorii patogene primare ale bolilor sistemului respirator duc la insuficiența respiratorie. Acestea includ:

  1. Bolile care se manifestă prin obstrucții ale căilor respiratorii, inclusiv astm, emfizem, bronșită cronică și fribroză chistică.
  2. Bolile care afectează parenchimul pulmonar, dar nu și căile respiratorii ca bronhiile și bronhiolele. Fibroza pulmonară interstițială și sarcoidoza sunt exemple de astfel de boli.
  3. Bolile care dau defecte de ventilație cauzate de anomalii ale structurilor musculoscheltice al peretelui toracic, boli neuromusculare și disfuncții primare ale centrului respirator. Anomaliile musculoscheletice pot include lovituri toracice, cifoscolioză gravă, cicatrici ale rănilor arse. Cauzele neuromusculare ale insuficienței respiratorii includ răni ale măduvei spinării, sindromul Guillain-Barre, tulburări ale transmiterii neuromusculare, boli musculare primare și altele. Accidentul cerebrovascular, traumatisme închise ale capului și supradoză de droguri se regăsesc printre cauzele comune ale disfuncțiilor respiratorii.

Insuficiența respiratorie acută este una dintre cauzele majore de morbiditate și mortalitate la populația adultă, dar și la cea minoră.

Incidența anuală a sindromului bolii respiratorii acute și leziunilor pulmonare acute este în creștere. Aceste boli sunt considerate a fi rezultatul unui răspuns inflamatoriu profund rezultat dintr-o leziune pulmonară directă sau indirectă. Patofiziologia nu este complet înțeleasă, dar cauzele comune includ permeabilitate crescută a membranei capilarelor pulmonare și alveolare, care dau edem pulmonar bogat în proteine. În asociere cu acest edem apare o anomalie profundă a schimbului de gaz, care cauzează hipoxemie, urmată de fibroză generalizată și răspuns pulmonar limitat. Rezolvarea sindromului bolii respiratorii acute este marcată de revenirea totală sau parțială a funcției pulmonare de-a lungul unei perioade mai lungi sau mai scurte de timp.

Anomaliile schimbului de gaz duce la necesitatea ventilării mecanice, care, din păcate, nu este o intervenție ușoară. Folosirea acestei proceduri poate stimula evoluția disfuncțiilor respiratorii din cauza leziunilor pulmonare induse de ventilator. Aceste leziuni pot apărea din cauza presiunii mari în căile respiratorii (barotraumatism), a volumelor mari de gaz (volutraumatism), a colapsului alveolar și reexpansiunii (atelectotraumatism) și a inflamației crescute (biotraumatism). În plus, ventilarea mecanică duce la un risc crescut de pneumonie, performanță cardiacă limitată și dificultăți asociate cu sedative și paralizie