Virusurile gripale evoluează continuu, pentru a se sustrage apărării imune dezvoltate de organism pentru a lupta cu boala. Dar, după 2012, unul dintre subtipurile de virusuri gripale tip A – H3N2 a început să se comporte diferit. Virusurile se modifică mereu, se îndepărtează din ce în ce mai mult cu fiecare an care trece de forma inițială ș transformă procesul de alegere a versiunii H3N2 care trebuie inclusă în vaccinurile antigripale într-o sarcină din ce în ce mai provocatoare.

Cu cât este mai mare diferența genetică între versiunile virusurilor, cu atât este mai mare probabilitatea alegerii greșite pentru vaccin. Vaccinul care protejează în mod rezonabil împotriva uneia ar putea avea rezultate slabe dacă cealaltă s-ar dovedi a fi tulpina dominantă într-un anumit sezon. De fapt, tocmai asta s-a întâmplat în sezonul 2017-18, când vaccinul antigripal nu a reușit să protejeze trei sferturi dintre persoanele vaccinate din SUA împotriva tulpinii H3N2 aflate în circulație.

Dar o creștere neașteptată a pandemiei Covid-19 ar fi putut rezolva această problemă pentru noi – sau cel puțin a făcut diversitatea gripei mai ușor de gestionat. Cu măsurile de suprimare Covid, cum ar fi purtarea măștii, închiderea școlilor și restricțiile de călătorie, care au condus ratele de transmitere a gripei la scăderea la niveluri istorice în întreaga lume, se pare că una dintre cladele (variantele) H3N2 ar fi dispărut.

Materialul integral pe drvasiradulescu.ro