Diagnosticarea abcesului pulmonar se face, în general, radiografic. Localizarea tipică a abcesului este în acel segment pulmonar în care materialul aspirat ajunge cel mai ușor din cauza gravitației, respectiv în segmentul apical al lobului drept inferior, sau în segmentul posterior al lobului drept superior.

Cele mai multe aspirații se constată la pacienții care petrec mult timp întinși în pat. Lobul drept este favorizat din cauza mărimii sale mari și a unghiului mai puțin acut în raport cu trunchiul bronhic drept. Abcesele pulmonare primare sunt adeseori unilaterale. Localizarea atipică (ca de exemplu, anterioară) trezește suspiciuni cu privire la existența unui neoplasm.

Dacă un abces este detectat în cursul unei radiografii toracice, un CT toracic va aduce informații suplimentare cu privire la posibila existență a unor leziuni endobronșice (adenopatie hilară care nu se întâlnește în mod obișnuit la abcesul pulmonar primar) și a unor boli de parenchim pulmonar sau abcese mici. CT-ul toracic ajută și la diferențierea abcesului pulmonar periferic de empiemul cu un nivel aer-fluid ce indică o fistulă bronhopleurală. În plus, CT-ul toracic realizat la pacienții cu pneumonii netratabile poate detecta abcese pulmonare nebănuite anterior.

În managementul inițial se va stabili dacă o leziune cavitară pulmonară  rprezintă un abces. Dacă simptomatologia clinică susține acest diagnostic, se va iniția terapia activă împotriva anaerobilor orali. Patogenii identificați în mod obișnuit sunt peptostreptococi, Prevotella spp., bacteroide non-fragillis și Fusobacteria spp.