Principala cauză de deces la pacienții cu scleroză laterală amiotrofică este insuficiența respiratorie, care apare târziu în evoluția bolii. Patogeneza insuficienței respiratorii este multifactorială și include slăbiciune diafragmică cauzată de pierderea coarnelor anterioare medulare, slăbiciune a peretelui toracic din cauza pierderii neuronilor motori spinali toracici, boala bulbară și pierderea proiecțiilor corticospinale descendente.

Testele de funcționare pulmonară sunt utile în monitorizarea evoluției insuficienței respiratorii pe parcursul bolii. Ventilarea cu presiune pozitivă intermitentă pe două niveluri (BiPAP) crește șansele de supraviețuire și încetinește declinul funcției pulmonare, mai ales în cazul celor bulbare.

Durata simptomelor, ca dispneea de efort sau ortopnea variază de la câteva sătămâni la câteva luni. În momentul în care este necesară ventilarea mecanică, din cauza hipercaneei, șansele de renunțare la această procedură sunt minime. De aceea este necesar ca, în fazele terminale ale sclerozei laterale amiotrofice, pacientul să fie informat și să-și poată exprima dorința cu privire la intubare și ventilare pe termen lung.

Alte afecțiuni neurologice

Poliomielita este o cauză rară a insuficienței respiratorii acute la copiii din țările subdezvoltate. La supraviețuitorii poliomielitei acute poate reapărea slăbiciunea respiratorie la câțiva ani după vindecare, împreună cu slăbiciuni ale membrelor, mai ales la cei care au făcut boala după vârsta de 10 ani, sau la cei care au avut inițial insuficiență respiratorie.

Alte infecții virale, inclusiv encefalomielita cu virus West Nile sunt acum cauze comune ale bolilor asemănătoare poliomielitei.

Insuficiența respiratorie apare și la pacienții cu atrofie musculară spinală aflați în faze terminale.