Pot include tuse, șuierat, respirație sacadată, senzație de strângere în piept, producție crescută de mucus. De multe ori simptomele nu sunt observate până ce jumătate sau mai mult din țesutul pulmonar este distrus. Până atunci, simptome ca evoluție lentă a dificultăților de respirație și oboseala pot fi puse pe seama altor afecțiuni. Persoanele cu emfizem au risc crescut de pneumonie, bronșită, sau alte infecții pulmonare.

Mergeți la doctor dacă aveți aceste simptome:

  • dificultăți de respirație, mai ales în timpul exercițiului fizic lejer, sau la urcarea scărilor
  • senzație permanentă că nu aveți suficient aer
  • tuse pe termen lung (tusea fumătorului)
  • șuierat
  • producție de mucus pe termen lung
  • oboseală permanentă

Diagnosticarea emfizemului

Nu se poate face exclusiv pe baza simptomelor, ci sunt necesare și teste. Cea mai simplă metodă este de a bate ușor cu degtele în torace și de a asculta cu stetoscopul dacă sună a gol, ceea ce înseamnă aer blocat în plămâni.

Alte teste care pot fi făcute:

  • radiografiile: nu sunt utile în depistarea emfizemului în faze timpurii, dar pot ajuta la diagnosticarea cazurilor moderate sau severe.
  • oximetria pulsului: măsoară cantitatea de oxigen din sânge
  • spirometrie și teste de funcționare a plămânului: este unul dintre cele mai utile teste de determinare a blocării căilor aeriene. Se măsoară volumul plămânului prin măsurarea fluxului de aer la inspirare/expirare.
  • gaz sangvin arterial: testul măsoară cantitatea de oxigen și dioxid de carbon din sânge arterial. Este un test folosit adeseori pe măsură ce emfizemul se agravează și determină eventuala nevoie a pacientului de oxigen suplimentar.
  • electrocardiogramă: verifică funcționarea inimii și exclude bolile cardiace ca una dintre cauzele respirației cu dificultăți.