Apneea obtructivă în somn este o tulburare de respirație, care provoacă stare de somnolență excesivă în timpul zilei și crește riscul de boli cardiovasculare, hipertensiune arterială și accident vascular cerebral. Tulburarea se caracterizează prin obstrucții repetitive complete (apnee) sau parțiale (hipopnee) ale căilor respiratorii superioare în timpul somnului, care duc adesea la desaturarea oxigenului din sânge și la trezirea din somn. Din această cauză programul normal de somn este întrerupt, iar timpi de somn sunt scurtați.

Calitatea somnului poate fi evaluată pe baza semnalului electroencefalogramei (EEG) înregistrat în timpul unei polisomnograme. Chiar dacă excitațiile din somn sunt identificate din înregistrările peste noapte pentru a caracteriza gradul de întrerupere a somnului, această informație este rareori utilizată atunci când se evaluează severitatea apneei obstructive.

Un studiu recent realizat în cadrul grupului STAR (Sleep Technology and Analytics Research) de la Universitatea din Finlanda de Est a investigat diferențele dintre excitații cauzate de diferite evenimente respiratorii.

În cadrul studiului au participat peste 860 de pacienți cu suspiciune clinică de apnee obstructivă, iar investigațiile au cuprins diferențele în conținutul de înaltă frecvență a semnalelor electroencefalogramei (EEG) în timpul excitațiilor respiratorii. Diferențele au fost studiate în banda de frecvență gamma (30-40 Hz) între excitațiile cauzate de diferite evenimente respiratorii (apnee obstructivă și hipopnee cu și fără o desaturare a oxigenului din sânge ≥3%) și în funcție de durata evenimentului respirator.

Spre deosebire de somnul stabil, unde puterea gamma a scăzut spre stadii mai profunde, puterea gamma de excitare a crescut pe măsură ce somnul se adâncea. În plus, puterea gamma de excitare a fost mai mare legată de apneele obstructive în comparație cu hipopnee și a crescut în legătură cu apneele obstructive mai lungi, comparativ cu cele mai scurte.

Anterior, activitatea gamma EEG crescută a fost asociată cu starea de veghe în timpul nopții, rezultatele demonstrează că intensitatea excitării și magnitudinea întreruperii somnului și a instabilității respiratorii pot varia în funcție de tipul și severitatea evenimentului respirator precedent.

 

Articol preluat și tradus de pe News-Medical.net